Anatomia fericirii / 10 practici antidepresive

Promiteam, legat de 3 minutes of nothing to do, să vă trimit articolul publicat în Science despre experimentul Just Think: The Challenges of the Disengaged Mind condus de Timothy D. Wilson și câțiva colegi de-ai lui.

Las o înregistrare despre acest experiment pe care am pregătit-o pentru un alt atelier

https://on.soundcloud.com/UAqt8

un link spre articol

https://www.researchgate.net/publication/263705742_Just_think_The_challenges_of_the_disengaged_mind

și imagini din primul 3 minutes of nothing to do propus publicului într-o expoziție din Franța în 2019, cu un an înainte de lockdown.

La fel ca în exercițiul Algele, nu e nevoie să ne încordăm ca și cum ne-ar sta toată lumea pe umeri și ca și cum dacă nu ne-am încorda, totul s-ar prăbuși. Suntem într-un dans continuu cu tot ceea ce ne înconjoară și cu tot ceea ce e în noi. Chiar și când nu facem nimic, când ne odihnim în imobilitate în stările de meditație adâncă, mișcarea e și ea prezentă. Propria respirație ne dansează. Iar respirația e una din cele mai frumoase mișcări, merită să-i acordăm atenție și cât mai mult spațiu, Imaginați-vă ce sculpturi fascinante ar ieși dacă am putea să vedem forma respirației unui om pe parcursul întregii vieți.

Iar când respirația noastră se transformă în sunet are forța de-a transforma anumite lucruri chiar și la distanță, aproape fără efort. Le poate da viață, le face să pulseze, să vibreze sau le poate opri, la fel cum…

Vă propun un relaxing free dance de 5 minute în care din constructive rest position combinată cu respirația de bebeluș să faceți mișcări lejere, întinderi, scuturări ușoare, unduiri și legănări ca în peștele primordial, cum simțiți voi.

Asta pentru a nu uita că suntem și susținuți, nu trebuie să ne fortăm pentru a susține totul, ne putem relaxa în unele privințe. Susținerea e o formă de iubire. Ne susține pământul, podeaua și toate obiectele pe care ne odihnim, tot ceea ce ne ține fără să cădem în gol. Ne susține ața care ne duce creștetul capului spre cer, făcându-ne imenși, fără ca noi să depunem niciun efort. Puteți asculta în timpul exercițiului Călătoria inversă, dacă doriți.

Aștept să-mi spuneți cum vă simțiți după 🐣

Dragilor,

m-a bucurat întâlnirea noastră și explorarea anatomiei fericirii de duminică seara. Sper că măcar câteva lucruri de-acolo v-au prins bine și că a fost un început frumos al împrietenirii cu propriul corp, cu viața, cu dinamicile lui și cu posibilitățile pe care le deschide, când îi oferim atenție.

Nu uitați de contemplarea relaxată a corpului, de atenția ca o miere caldă picurată peste tot ceea ce se întâmplă în corp. „Corpul știe lucruri pe care mintea nu le-a aflat încă.” zicea Jacques Lecoq iar câțiva cercetători formidabili, ex. Gerald Edelman, spun același lucru. Se produc mai multe sinapse decât numărul stelelor de pe cer, chiar și pentru acțiunile banale. Și dincolo de creierul și mintea despre care credem uneori că sunt începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor, moleculele emoționale transmit informații chiar mai rapid decât sinapsele. Mult mai rapide decât sinapsele sunt și impulsurile care circulă prin hife și pri…